21.10.10

N-a existat.

Mi-am dat seama ca fericirea n-a existat niciodata cu adevarat, e doar o umbra a ceea ce credem noi ca este fericirea ce provoaca o stare euforica pe moment si care atunci cand dispare te intristezi brusc si nu stii de ce. E ca un drog care atunci cand isi pierde efectul il tanjesti din ce in ce mai mult, sincer eu ma declar dependenta de starea asta euforica pe care o am uneori, pentru ca atunci cand nu o am ma simt distrusa si parca toata lumea mi-ar fi cazut in cap. Vad totul de parca toti au ceva cu mine si nimeni nu tine la mine, desi asta e o afirmatie foarte falsa, exista persoane care au demonstrat ca tin la mine.
In ultima vreme mi-am dat seama cat de mult am nevoie sa fiu incurajata, sa ma simt apreciata, orice gest marunt in ultima vreme inseamna extrem de mult. Inainte nu eram asa. Inainte aveam nevoie de lucruri marete, dar acum si lucrurile mici pot aduce un zambet.

2 comentarii:

Luna spunea...

Ala, eu cred că tu eşti într-un fel de depresie din cauza toamnei. Sau mă rog, aparent din cauza toamnei. Eu întodeauna îs aşa când nu-i mai vară şi încep să cadă frunzele, să fie frig şi să se micşoreze ziua.
Oricum, fericirea este ceva ce nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa. (asta dacă-ţi sună cunoacut, să ştii c-a zis-o Tudor Chirilă)

Our School spunea...

E posibil sa fie si asta o cauza, vremea asta e foarte contagioasa uneori.

Un produs Blogger.