9.10.10

Nothing to say.

In ultima vreme observ cat de putin valoreaza cuvantul meu in fata celorlalti. Ma simt foarte dezapreciata, nu ca am fost vreodata super apreciata, dar niciodata nu m-am simtit atat de mica in fata celorlalti. Mereu aveam ceva de spus in orice, acum mi-e mult mai comod sa tac si sa-mi vad de viata mea. M-am saturat sa fiu ignorata sau sa mi se spuna: "Da ce stii tu?". Uite ca eu stiu, poate uneori stiu mai bine ca altii, dar totusi daca eu spun ceva nu sunt luata in seama.
Viata mea a ajuns sa fie banala. Nu mai am timp de distractie, nu mai am timp pentru mine aproape deloc. Vin de la scoala obosita si nu vad decat patul uneori, dar trebuie sa invat si sa imi fac temele, uneori urasc viata de elev, e epuizanta. Programul meu de luni pana vineri e asa: scoala - teme - invata- intenet(foarte putin) - somn, sambata e asa: cex - teme - invatat - citit - calculator -somn, iar duminica: somn - invata -calculator - liturghie -somn. E prea multa rutina si prea multa oboseala. Vreau si eu sa ies intr-o zi in oras cu fetele, asa ca in vara, dar nu am timp! Putinul timp care-l am pentru mine il petrec dormind! Este o vorba care spune ca jumate din viata o dormi, pai cum sa nu o dormi daca restul vietii o petreci intr-o oboseala continua?

1 comentarii:

Fluff. spunea...

foarte corect ce-ai zis.
şi pe mine m-apucă nebunia în unele zile,
când n-am timp de nimic. nici de mine, nici de nimic.
teme. teme. teme. teme.
şcoală. şcoală. şcoală. şcoală.
şi-apoi se plâng profii că nu ne place la şcoală.
logic că nu, dacă ne fură tot timpul.
o grămadă de obligaţii, o grămadă de proiecte,
dar tocmai cu noi şi cu ceea ce ne aparţine
devenim indiferenţi. it sucks!

Un produs Blogger.