Doua mii zece si prietenii.

Mai e putin si se termina anul. Ce-am realizat eu anul acesta? Nu chiar foarte multe, dar sunt mandra de ceva. Am prieteni care tin la mine si la care tin! Dupa mult mult timp m-am atasat si eu de niste persoane destul de mult si acum invat sa le cunosc. Nu-mi lipseste vremea cand stateam inchisa in mine si nu aveam cui sa-i spune ce simt. E asa de bine sa ai prieteni si sa te simti aaa nu iubita... hm apreciata, da asta e cuvantul!

Sa fac lista de prieteni pe 2010. Sunt prietenii mei si nu-mi pasa ce spun altii despre ei. Nu am o ordine pentru ei. Daca i-as pune intr-o ordine probabil as pune si cate trei patru persoane pe un loc.

Sa vedem: Yana, Marina, Ana, Alecs, Cami, Didu`, Silvia, Crina, Lecsa, Anca, Bubu.

Am batut recordu, nu stiu care record, dar l-am batut, am unsprezece prieteni anul acesta, sigur mai multi ca anul trecut.

Craciun fericit!

Da, e Craciunul. Eu una iubesc sarbatoarea asta. Va urez un Craciun fericit! Sper ca ati primit tot ce ati vrut de la mosu`, pentru ca oricat de mari am fie toti avem o dorinta cat de mica de Craciun. Sarbatori fericite!

Hello December!

Stiu, tarziu vine acest post, dar asta-i viata.

Ma simt bine. Totul e mai roz decat ma asteptam. Decembrie, desi e cea mai urata luna a anului ca vreme, e cea mai buna pentru sanatatea mea. Stau in casa, in fata unui monitor, cu o cana de ceai fierbinte si discut cu prietenii. Asta inseamna decembrie. Vreau ca luna asta sa fie superba! Si o sa am eu grija sa fie asa.

O sa ma bucur de vacanta, chiar daca afara e frig, chiar daca lumea s-ar impotrivi! O sa fiu mai fericita ca niciodata! O viata am si pe aia vreau sa o traiesc!

Pe scurt: Imi iubesc viata asa cum e!

La multi ani Romania!

La multi ani Romania!

Sunt mandra ca sunt romanca! Si ca azi am zi libera de la scoala. E bine sa mai iau si eu o pauza de la invatat.

Azi e 1 decembrie! Ma intreb oare pe unde o sa umble armata azi, oricum nu ma duc, e prea frig afara.  E deja decembrie, acus se mai duce un an, cat de trist! Azi sunt 92 de ani de la unire! Cat de tare!

Desteapta-te, Romane


Nu m-am putut abtine sa nu pun imnul ;x

Azi citesc.

E urat cand auzi ca cei de varsta mea spun ca cititul e pentru tocilari. Mi se pare o prostie sa spui ca tu nu ai nevoie sa citesti. Nu-mi place ca vad la toate operele literare facute cate un rezumat pe net ca elevul lenes sa-si poata lua de acolo tema. Recunosc ca si eu mi-am luat de multe ori de pe net, dar ori nu aveam timp, ori deja citisem si nu aveam chef sa scriu singurica. Sunt carti care merita citite.

Aud de fiecare data cand merg cu o carte la scoala si stau in pauza si citesc replici de genul: "Aa eu nici in doi ani nu termin o carte de asta!" Macar au incercat? E o prostie sa spui asa ceva. O carte care-ti place o poti termina si in doua zile sau chiar mai repede daca ai timp.

Sunt atatea carti frumoase, si lumea prefera filmele facute dupa ele. Alo! Pe ce planeta traiesc oare oamenii astea? Cartea e cu mult mai buna ca filmul. E deranjant cand aud: "Pai eu astept filmul, de ce sa ma complic sa citesc cand pot sa stau cu niste floricele si sa ma holbez la un ecran mare?" Da de ce ti-a dat Dumnezeu minte? Ca sa o irosesti stand in fata unui ecran? Poti manca o punga de floricele si in timp ce citesti.

Snow.

A venit deja iarna la noi in Iasi. Afara ninge de dimineata si eu azi a trebuit sa ies din casa! A fost un adevarat cosmar pentru mine. Eu urasc iarna. Adica da e dragut asa sa ninga, e un peisaj frumos, dar cand vine vorba sa o simt pe piele imi vine sa tip! E deranjant. E frig si trebuie sa te infofolesti in haine. Ce rost mai are sa te imbraci frumos daca afara ninge si tu trebuie sa ai o geaca, niste cizme si un fular si manusi ca sa nu-ti fie frig?

Nu pot sa mai port pantofi cu toc, cizmele cu toc sunt enervante pentru ca te duci in cap.  E un peisaj asa frumos, pacat ca nu poti sa te bucuri de el. Un singur e frumos iarna inafara de peisaj, caldura din casa, vai e prea frumos sa stai in casa la caldura, de perferat langa suba la bunica.

Music is everywhere.

Mi-am dat seama cat de dependenta sunt de muzica. Peste tot unde merg trebuie sa am muzica cu mine. Daca nu-mi merge mp4, telefonul, casetofonul, cdplayerul, ma apuc pur si simplu si cant eu. Ma trezesc uneori in ore(mai ales in ora de mate) si cant, pur si simplu imi vine sa cant.

Deobicei cand descopar o noua melodie o ascul la nesfarsit pana gasesc alta care sa-mi placa. Spre exmplu acum ascult pe repeat Sadness and Sorrow de la Naruto, si mi-am cautat si partitura ca sa o invat la pian.

Pentru fiecare moment din zi exista o alta melodie. Dimineata ascult la maxim melodiile pe care le da pe Utv, Kisstv sau MTV, la scoala am muzica din mp4, iar acasa ce mai am prin calculator, chiar si cand citesc trebuie sa am muzica. Cand merg pe strada am mereu castile in urechi. Daca plec si-mi uit castile acasa ma intorc chiar daca sunt in intarziere.

Muzica e peste tot, muzica e totul.

Abandon.

Am cam abandonat blogul in ultima vreme, dar mi-am cam pierdut cheful de a posta, nu stiu, cred ca timpul e de vina. Cand vad cate am de facut pentru a doua zi imi vine sa ma urc pe pereti.

Am impresia ca in ultimul timp o cam fac pe victima, nu-mi place, dar am momente cand chiar nu pot sa ma abtin. simt ca toata lumea impotriva mea. De ce? Nici eu nu stiu.

Acum a inceput sezonul testelor si tezelor. Saptamana asta am prima teza si am avut prima simulare la romana(simularea simularii cum zic eu), acus o sa mai am si altele, pana si teza o sa fie o simulare a simularii, e obositor sa trec prin acelasi timp de subiecte iar si iar. Vreau sa fie vara si totul sa se fi terminat.

Obisnuinta?

Mi-am facut un forum nou! Bine inca e in lucru da mi-am facut forum iar!

Acum stau si ma intreb. De ce l-am facut? Pentru ca m-am obisnuit ca mereu sa ma un forum al meu unde sa nu-mi poata nimeni spune ce sa fac, cand sa fac si unde sa fac? Probabil. Mereu mi-a placut sa fiu prorpia mea stapana.

Oricum sunt fericita, si presimt ca forumului asta o sa-i mearga mai bine decat ultimului meu forum, o sa am eu grija de asta. Vreau sa dureze muult muult timp si sa reusesc sa adun mai mult useri si tra la la.

Mi-e dor de zilele cand stateam pe TD pana tarziu si vorbeam cu totii pe chat, ce as vrea ca zilelele alea sa revina, pe atunci era chiar distractiv sa intrii pe forumuri, acum parca distractia a cam pierit, e doar o obisnuinta...

Apropouri.

In ultima vreme lumea cam bate apropouri. M-am cam saturat de chestia asta, am zis ca o sa fac iar bum-bum si de data asta nu ma mai abtin deloc. Mi s-a acrit sa vad persoanele astea false care nu stiu decata sa bage strambe si sa spuna prostii! Frate macar daca zici ceva zi un lucru destept, nu mai bate apropouri despre cineva care isi face treaba cum trebuie.

O sa bat eu in curand niste apropouri pe care sa le priceapa toata lumea daca lucrurile nu se imbunatatesc pe taramul crizatilor. Eu nu sunt genul de persoana care sa taca prea mult timp.

Da si acum m-am linistit putin, oricum planul meu merge mai departe. Daca lucrurile nu revin la normal o sa scriu un roman intreg si o sa ma tina minte tot poporul pentru cat de enervanta pot fi. Oamenii astea care nu stiu decat sa bata apropouri in lumea virtuala sunt zuzu zuzu dupa parerea mea, se prea leaga de lume si vor sa faca totu bine da fac totu al naibii de prost.

Happy Halloween!

Nu pot sa cred ca deja e Halloweenul! Peste tot sunt numai cranii, bostanei si alte chestii infricosatoare.

Mare lucru n-am facut, dar e dragut sa stii ca e Haloween. Nu e o sarbatoare prea "sarbatorita" la noi in Romania. Stiu ca vroiau colegii as facem vineri o petrecere, dar sigur nu ne-ar fi lasat. Ei macar acum pot sa stau in fata calculatorului cu o punga mare de chipsuri cu branza(care miros a sosete nespalate dupa cum spune mama), cu suc si floricele, si sa ma uit la un film horror. Asa pot sa spun si eu ca n-a trecut Halloweenul fara sa fac si eu ceva.

Halloween fericit! 

Dependenta.

Internetul e ceva de care nu ma pot lipsi niciodata. Pot sa nu-mi vad capul de treaba, sa ma simt oribil, sau sa am orice alta stare care sa nu-mi permita sa fac prea multe si cinci minute tot deschid calculatorul ca sa intru pe diferite siteuri unde am eu treaba.

Mi-am facut mai nou cont de facebook. De ce? Pai nu stiu nici eu. Am vazut ca foarte multa are si am zis sa vad si eu cu ce se mananca facebookul asta. Parca vad ca o sa-l abandonez asa cum am facut cu Twitterul si cu Hi5-ul. Dar acum imi place, intru zilnic ca sa vad cine ce a mai scris si sa-mi hranesc animalutul.

Am si cont pe missbimbo pe care intru zilnic, alta pierdere de timp, dar imi place, cel putin asa cred.

Am cont pe forumuri, pe multe forumuri, dar activez pe foarte putine. Ca veni vorba de forumuri, trebuie sa subliniez ceva ce stiam ca o sa se intample, mi-am lasat ultimul forum in plata Domnului, mi-a spus Rux ca asa o sa fie, ma bucur doar ca a fost un forum mai mare si am putut sa-mi fac prieteni mai multi pe el.

Am cont pe Youtube, pe Trilulilu, pe ce ore n-am cont? 

Uite cum imi pierd eu timpul. Sa nu mai spun ca messul e ceva fara de care nu pot trai, e simplu sa intru pe mess si sa vorbesc cu cineva fara sa-l vad si fara sa ma simt nu stiu cum ca trebuie sa-i zic acel lucru.

Deci petrec cel putin 3 ore in fata calculatorului.

P.S. Imaginea asta e prea tare! Am ras cu lacrimi cand am vazut-o, dar din nefericire reflecta un adevar pe care uneori nu vrem sa-l acceptam.

Letters.

Am inceput prin septembrie sa vorbesc cu cateva fete prin scrisori. Sincer imi place foarte mult, dar e o mica problema, timpul, n-am mult sii trebuie sa incerc sa scriu prin pauze scrisorile.

Ma rog, nu asta e important. Imi place ca prin scrisorile astea mi-am dat seama ca oricat ai vorbi cu o persoana pe net nu se compara cu vorbitul prin scrisori si iti dai seama de multe chestii prin scrisori. Scrisul spre exemplu e o chestie destul de importanta, iti dai seama de personalitatea celui care scrie scrisoarea si de situatia in care se afla cand a scris-o, in unele cazuri merge, in altele nu, acum depinde de situatie. Si mai e si faptul ca prin scrisori parca vorbesti mai deschis. 

Si chestia cea mai importanta: Scrisorile le poti pastra, in timp ce convorbirile pe mess se pierd pentru ca nicio memorie de calculator nu o sa te tina o viata.

Pana acum am primit scrisori de la: Crina, Silvia, Yana sii Lecsa. Fiecare are un scris diferit, are un mod diferit de a gandi si de asta sunt atat de speciale. 

Daca mai vrea cineva sa corespondeze cu mine stie unde ma gaseste.

Mai buna ca prima?

Nu stiu cati dintre voi stiti, dar mai nou a aparut o carte intitulata Dracula, mortul viu, la inceput nu stiam ca are vreo legatura cu cartea pe care eu o ador inca din copilarie Dracula scrisa de Bram Stoker. Se apare ca aceasta carte este scrisa de stra-stranepotul lui Stoker, Dacre si un anume Ian, de care nu prea m-am interesat, sincer cand am vazut cartea pe rafturile dintr-o librarie am zis ca trebuie sa fie o porcarie scrisa de un autor care incearca sa copieze stilul lui Stoker. Uite ca nu a fost chiar cum ma asteptam eu, aceasta porcarie, cum am numit-o eu dupa ce am etichetat-o cu duritate pentru ca eram revoltata ca cineva incerca sa-l copieze pe autorul meu preferat, este scrisa cu ajutorul unor insemnari facute de Bram Stoker si lasate in arhiva familiei.

N-am citit cartea, dar coperta si desrierea m-au facut destul de curioasa. As vrea sa o citesc ca sa pot sa fac o comparatie intre ea si favorita mea, probabil o sa mi-o fac cadou de ziua colegei mele, sau o sa o vreau de Mos Neculai care apropo e pe 6 noiembrie deci mai am ceva de asteptat.

Uitati ce spune USD Today despre aceasta carte:

"Dracula, mortul viu păstreză chintesenţa şi splendoarea gotică a romanului lui Bram Stoker. O continuare care a meritat să fie aşteptată 112 ani."

Eu una sper sa se apropie macar cu 30% cartea de afirmatia facuta de cei de la USA Today.

N-a existat.

Mi-am dat seama ca fericirea n-a existat niciodata cu adevarat, e doar o umbra a ceea ce credem noi ca este fericirea ce provoaca o stare euforica pe moment si care atunci cand dispare te intristezi brusc si nu stii de ce. E ca un drog care atunci cand isi pierde efectul il tanjesti din ce in ce mai mult, sincer eu ma declar dependenta de starea asta euforica pe care o am uneori, pentru ca atunci cand nu o am ma simt distrusa si parca toata lumea mi-ar fi cazut in cap. Vad totul de parca toti au ceva cu mine si nimeni nu tine la mine, desi asta e o afirmatie foarte falsa, exista persoane care au demonstrat ca tin la mine.

In ultima vreme mi-am dat seama cat de mult am nevoie sa fiu incurajata, sa ma simt apreciata, orice gest marunt in ultima vreme inseamna extrem de mult. Inainte nu eram asa. Inainte aveam nevoie de lucruri marete, dar acum si lucrurile mici pot aduce un zambet.

Tristete.

In ultima vreme ma simt ca si cum as fi foarte vinovata de ceva. Si cred ca stiu si de ce. Constiinta mea imi reproseaza ca m-am lasat pe tanjeala, ca nu mai invat ca alta data si ca la sport risc sa iau un 7 si sa nu-mi mai vad visul cu ochii, asta ma face sa ma simt ca naiba, imi distruge tot cheful si-mi vine sa plang la fiecare cinci minute. Ma simt groaznic! Si nici nu stiu ce sa fac ca sa uit. Probabil toti mi-ar spune ca sunt fraiera ca nu merita! Dar mi-am distrus viata sociala 3 ani de zile ca sa ma mentin cu media 10 si degeaba! daca-mi pune 7 la sport imi distrug toata media! Am vorbit cu mama desper asta si mi-a raspuns foarte sec, mi-a spus ca ei nu-i pasa! Si mi-e ciuda! Am facut toate astea ca sa-i demonstrez ei ca pot si eu sa fiu la fel de buna cum a fost ea si degeaba.

Stiu ca nu ar trebui sa ma consum atat, ca in viata mai ei si note mici, dar m-am chinuit atat, am invatat pana n-am mai putut si degeaba, daca-mi pune 7 toata munca mea se duce pe apa sambetei. Pur si simplu nu suport gandul asta. Cei din jurul meu nu fac decat sa-mi spuna ca ma concum degeaba, ca notele nu sunt totul, dar epntru mine sunt. Am stat ani buni si m-am uitat cum toata lumea ii lauda pe altii si niciodata pe mine, cand as fi putut si eu sa ma remarc cu ceva se intampla asta. De ce nu ne da sa invatam la sport? Asta pot sa fac! 

Am facut postul pentru ca simteam nevoia sa ma descarc, pur si simplu s-au adunat faorte mulet in mine in ultima vreme si nu am cu cine sa vorbesc. Yana invata dupa-amiaza, Lecsa la fel, Ioana e la camin si acolo nu au voie sa iasa si chiar n-am cu cine sa vorbesc! Imi lipseste foarte mult vara, imi lipsesc foarte mult prietenii mei!

Nothing to say.

In ultima vreme observ cat de putin valoreaza cuvantul meu in fata celorlalti. Ma simt foarte dezapreciata, nu ca am fost vreodata super apreciata, dar niciodata nu m-am simtit atat de mica in fata celorlalti. Mereu aveam ceva de spus in orice, acum mi-e mult mai comod sa tac si sa-mi vad de viata mea. M-am saturat sa fiu ignorata sau sa mi se spuna: "Da ce stii tu?". Uite ca eu stiu, poate uneori stiu mai bine ca altii, dar totusi daca eu spun ceva nu sunt luata in seama.

Viata mea a ajuns sa fie banala. Nu mai am timp de distractie, nu mai am timp pentru mine aproape deloc. Vin de la scoala obosita si nu vad decat patul uneori, dar trebuie sa invat si sa imi fac temele, uneori urasc viata de elev, e epuizanta. Programul meu de luni pana vineri e asa: scoala - teme - invata- intenet(foarte putin) - somn, sambata e asa: cex - teme - invatat - citit - calculator -somn, iar duminica: somn - invata -calculator - liturghie -somn. E prea multa rutina si prea multa oboseala. Vreau si eu sa ies intr-o zi in oras cu fetele, asa ca in vara, dar nu am timp! Putinul timp care-l am pentru mine il petrec dormind! Este o vorba care spune ca jumate din viata o dormi, pai cum sa nu o dormi daca restul vietii o petreci intr-o oboseala continua?

Powerless.

Am citit atatea carti si in fiecare vad acelasi lucru: fata slaba care nu poate face nimic si depinde mereu de un barbat! Da ce-i asta mai? Mie mi se pare cea mai mare tampenie existenta! O femeie e de trei ori mai buna ca un barbat daca stam bine si ne gandim, dar nu, in carti, pe la televizor si prin alte parti femeia e mereu slaba! Hai ca deja devine stupid!

O femeie poate face exact aceleasi lucruri ca un barbat(aa bine exceptand anumite lucruri care tin de anotomia corpului). Nu-mi place deloc pozitia in care este pusa femeia, in spatele cratitei, cum se spune. Bine acum nu mai sunt acele timpuri, dar totusi unii oameni nu inceteaza sa subestimeze capacitatea unei femei.

Spre exemplu baietii de la mine din clasa. Ei se dau mari si tari ca numai ei pot sa repare bancile, numa ei pot sa faca jaluzelele si tra la la. Ei nu pricep diferenta intre a nu vrea si a nu putea. Noi nu vrem sa ne ocupam de reparatii, nu ca nu putem, pentru ca daca stai si te gandesti noi avem mai multa rabdare ca ei si putem face lucrurile usor si cu calm. Ei ne vad pe noi ca niste fetite care se joaca cu papusele(vorba vine).

Sweet October.

Ce-mi place luna asta! E un timp cand totul se aseaza la locul lui, lumea se obisnuieste cu frigul  toamnei, elevii se obisnuiesc cu scoala, si eu termin cu testele initiale! Nu-mi vine sa cred ca am terminat! Deja eram satula de teste. Nu inteleg de ce nu le-am dat pe toate in prima saptamana si ne-am lungit atat!

Acum normal ar trebui sa ma linistesc si eu, sa stau sa ies cu prietenii, dar de unde ca n-am timp. Acum incep concursurile si activitatile, asta e viata mea de elev, cea pe care am ales-o din a 5a si n-am cum s-o schimb, nu-i poti spune nu unui profesor.

Eu una abia astept Halloween-ul, nu am petrecut niciodata, dar deobicei eram la tara in perioada asta si-mi faceam bostanei de aia cu fete ciudate si puneam o lunare mica inauntru si-l agatam la poarta, era dragut. Chiar daca am crescut tot vreau sa fac un bostanel de ala. Ar fi frumos totusi sa facem o petrecere anul asta, sau macar sa iesim, ca tot cade duminica, dar cine stie.

We heart it.

Cine nu a auzit de wehearti? E un site cu poze, multe poze.

Cand am aflat de el am zis ca n-am nevoie de asa ceva, ca e ceva gen tinypic sau photobucket, dar nu. M-ai tarziu mi-am facut si eu cont ca am vazut ca sunt foarte multe poze dragute. Majoritatea pozelor folosite de mine in posturi sunt de pe weheartit. Gasesti acolo tot felul de poze, trebuie doar sa scrii un cuvant cheie si gasesti ce-ti pofteste inima.

In plus, cum te poti exprima cel mai usor? Printr-o poza. Pozele fac minuni, uneori nu mai ai nevoie de cuvinte daca ai o poza. Si ce e mai bun decat un site obisnuit cu poze? Weheartit e mai bun decat un site obisnuit cu poze.

Da deja fac reclama, dar site-ul e foarte bun si merita asta. Asta e contul meu: weheartit.com/Ala. 

Internetul dauneaza grav sanatatii.

Am ajuns la concluzia ca calculatorul dauneaza grav sanatatii mele. Cat am stat fara calculator in exces ma facusem bine, acum iar am icneput sa ma simt rau si am gasit si explicatia, asa ca o sa renunt din nou la calculatorul in exces.

Daca tot m-am apucat sa fac postul asta sa mai spun cateva lucruri care sunt cam in acelasi subiect.

N-am mai intalnit oameni asa batuti in cap cum am intalnit pe unele forumuri in ultimul timp! Frate lumea ori citeste aiurea un post, ori face favoritisme, ori se ia de tine ca n-are ce face! Pe bune ma seaca deja! Si ca sa dau un exemplu concret pe funny se fac mai niste favoritisme de te uiti crucis! Userii simple sunt tratati foarte aiurea cand vine vorba de datul avertismentelor la ficuri, pentru ca ei anunta ca au vreo problema si bla bla la fel ca si moderatoarele, doar ca ei primesc avertisment imediat dupa ce s-a facut saptamana, in timp ce unele moderatoare nu primesc mai ca na sunt moderatoare(spun unele pentru ca sunt si moderatoare corecte). Si daca eu spun ceva, gata! Mi se sare in cap ca sunt nu stiu cum, ca nu-mi fac treaba de moddie, ca inteleg aiurea, ca imi place mie sa am ultimu cuvant si alte chestii de genul asta. Cum sa nu ma enervez? Imi vine uneori sa le spun cateva si sa incep o discutie la parere proasta de sa se uite si dracu` crucis la ce pot sa scot pe gura, dar nu eu ma abtin. Si de ce o fac? Pentru ca nu vreau sa implic si lume nevinovata. Dar oricum e degeaba pentru ca "un singur mar putred" e suficient.

Avon.

Cred ca toata lumea a auzit de Avon, nu? E o firma americana de produse cosmetice(in general, desi sunt si cateva bijuterii in brosura), retele produselor sunt americane deasemenea, dar produsele sunt europene, adica se fabrica la noi in UE. Au niste produse destul de bune si sunt foarte cumparate chiar si in randul nesalariatilor ca mine care le mananca banii parintilor.

De ce am facut postul asta? Pai am vrut sa stiu in ce m-am bagat. Mai nou am devenit reprezentant Avon, bine mama e reprezentantul in acte, dar eu sunt defapt cea care face comenzile si convinge lumea sa dea banii pe produsele din catalog. Nu-mi iese mie prea mult, dar macar fac un ban cinstit, cum spune mama. Ca pana acum nu-i faceam cinstit, asa spune ea, ca ii luam de la tata si nu faceam niciun efort ca sa-i castig, nu ca acum as face.

Prima mea comanda a constat intr-un parfum pentru mine de 125 de lei, nu sunt tocmai intreaga la minte, imi iau niste parfumuri de iti vine sa crezi ca fac baie in bani, dar merit si eu sa ma rasfat uneori...

Au fost.

Uneori imi lipsesc vechii prieteni sau unele persoane care au trecut prin viata mea si au lasat ceva special in ea, o amintire pe care sa o revad mai tarziu. Spre exemplu acum imi lipseste Rux` care acus face si ea 14 ani, peste vreo 2 luni, imi lipseste Ruxy mica cu care n-am mai vorbit de un car de ani, dar care odata imi era o prietena foarte buna si era singura in care aveam suficienta incredere incat sa-i spun orice. Nu cred ca am mai intalnit nici pana acum o persoana in care sa am mai multa incredere decat am avut un Ruxy. Mi-e dor de Ada si regret ca nu am sunat-o cand am avut ocazia, poate asa am fi tinut legatura.

Fetele astea trei mi-au fost niste prietene adevarate si chiar puteam sa vorbesc cu ele cand aveam o problema sau pur si simplu cand vroiam sa vorbesc cu cineva. Rux` are obiceiul acum sa te ia la misto daca ii povestesti ceva mai personal, s-a schimbat de cand sta cu gasca aia de buni de nimic din liceul ei. Acum daca o sa citeasca asta, ceea ce nu cred, probabil o sa spuna ca nu-i adevarat, dar eu stiu ca-i asa. Ea era total diferita inainte sa capete niste obiceiuri rele de la cei cu care umbla. Ea e singura cu care am mai vorbit dupa ce legaturile sau racit. 

Astea ar fi persoanele din lumea virtuala, dar am avut o foarte buna prietena si in lumea erala cu care n-am mai vorbit de mai bine de un an. Andreea, fosta mea colega din I-IV care in prima zi de scoala statea in fata mea. Am fost bune prietene mult timp si dupa ce s-a terminat a patra, dar dupa un timp totul s-a rupt pentru ca timpul nu ne-a permis sa iesim ca inainte si sa vorbim ore intregi.

Dar trecutul nu o sa revina ca sa-mi recapat eu prietenii...

Prea mult.

Deci orele la scoala imi ocupa tot timpul si acasa! Ne dau teme de zici ca suntem niste robotei de aia care umbla liberi pe strada! Plus ca de pe 30 mai incepe si CEX-ul! A si sa nu uit am si repetitie la cor joia si sambata si sunt solista deci nu prea pot lisi. Minunat, n-am ce spune, dar m-am legat la cap singura ce sa fac. Si ne intindem frate cu testele initiale pana pe 4 octombrie. De ce nu dau toti in aceiasi saptamana ca sa scapam de ele? Eu una sunt satula de ele, din prima zi si pana acum tot dam teste si mai trebuie sa dam si maine unu, si luni si tot asa pana pe 4 octombrie.

Am niste colegi prefacuti, ma rog unii din ei. Se barfesc unii pe altii pe la spate da in fata profilor sunt toti numai zambete, numai cativa mai spunem ce gandim restul au grija sa se dea bine pe langa altii. Deja ma enerveaza. Si nici nu suntem o clasa unita, fiecare e pe cont propriu numa cand vine vorba de teste toti ma iubesc ca le pot da sa copie, da de-al dracu ca nu le mai dau! Adica azi la engleza profa il felicita pe Tudor ca a facut o tema excelenta cand defapt trebuia sa ma felicite pe mine! Si nu mi-e ca l-a felicitat pe el mi-e ca nici multumesc nu a zis! Asta e cel mai deranjant lucru ca eu ii ajut da nu spune unu multumesc.

Trecand peste deja am reusit sa impresionez profii noi, deci asta e bine. In scurt timp nu o sa mai fie nevoie sa invat la unele materii, simple raspunsuri la ore o sa-mi aduca cate un 10.

Am avut si saptamani mai rele de atat, o sa merg mai departe ca intotdeauna. Pana in decembrie trebuie sa ma hotarasc daca sa dau la istorie sau geografie, dar chiar nu stiu la ce sa dau.

Fericescu.

Toata lumea e fericescu mai! Numa eu nu sunt asa! Da nu-i deloc corect! Toata lumea e "in love" cum se zice acuma numa eu stau pe tusa! Nu ca as vrea sa ma indragostesc iar, dar mi-ar placea sa fiu si eu asa fericita ca cei din jurul meu, nu ca eu as fi trista, dar nu am energia lor. Parca fiecare zi care trece imi mai taie din portia de energie.

Oricum m-am decis sa fiu iar activa pe Funny. De ce? Pai m-am saturat sa le fac pe plac unora care nu ma suporta, daca ar fi fost in ziua aceea printre ei si o persoana care sa-mi fi vrut binele cu adevarat poate nu m-as reapuca acum, dar nu a fost si cum am fost incurajata de cativa ma decis sa ma reapuc de postat. Vreau sa castig most activ pe septembrie si numa mama m-ar putea opri.(cu programu ei de stat la pc) Deci pazea ca m-am intors si nu ma mai las usor!

Asta a sunat ciudat, dar nu-mi prea pasa. Acum vreau sa fiu si eu fericescu!

Inapoi la scoala.

Da, a inceput noul an scolar, desi profa de fizica ne-a zis ca abia de maine normal incepe.Deci mi-a schimbat dirigintele, am o diriga acum, suna ciudat si cand imi aud colegii: "Ma!! Vine diriga!" imi vine sa ma dau cu capu de toti peretii. Nu-mi place ca nu-l mai am pe dirig, el ne invoia si ne facea toate poftele cu ea nu stiu daca o sa reusim sa mai fim renumiti pentru invoit. Asa la prima vedere e ok, dar mai vedem noi mai tarziu. In mod special la primavara cand se incalzeste si se reia dusmania dintre A si B.

Am profa noua la geografie, e aiurea rau! Ne-a dat test din prima zi! Si chestia e ca ne-a dat din ce am facut anu trecut si noi anu trecut am facut o branza si jumate ca aia intarzia la ora mereu. La test eu ma rog sa iau un 8, ca daca ni-l trece in catalog m-am ars rau de tot. Adica ne-a dat caracterizarea Africii, cine a facut asa ceva in a saptea? Clar nu 7A! Noi am facut-o sa planga pe aia de anu trecut, daca anu asta nu fuge asta de la noi din scoala sa nu-mi spuneti mie Ala (daca nu se ocupam noi de asta o face C-ul deci nu-i problema).

Asa si la Istorie si Cultura civica am profa noua! Da e prea tare! E asa de dulce si simpatica! De ce nu sunt toti asa? Ea a avut o singura pretentie, sa nu intarziem la ore. Asta da profa de gasca! Pun pariu ca nu are mai mult de 22 de ani!

In rest mai am de cunoscut catova profi si sunt revoltata ca mi-a pus o ora de muzica la doua saptamani! Da nu-i posibil asa ceva! E o mare tampenie, putea sa-mi puna muzica in loc de sport ca si asa am doua ore. Asa si nu am colega noua, cred ca ne-a vauzt la deschidere si s-a speriat si nu a mai venit. Apropo la deschidere am tinut discurs, a fost oribil! Si inca o chestie, colegii mei sunt inalti! M-au intrecut! Adica eu am 1.75 va imaginati ce girafe am in clasa daca sunt mai inalti ca mine?

Bum!

M-am saturat! Pur si simplu au si nervii mei o limita. M-am saturat sa suport tot ce spun ceilalti si sa fiu eu aia  care incearca sa tina totul in limitele bunului simt. Eu am lasat de la mine, bun si cu ce a ajutat asta? Se ajunge mereu in acelasi punct! Nu conteaza ca eu las de la mine lumea tot pe mine ma vorbeste de rau. 

Si pot sa dau nume nervilor mei in momentu asta: FF. Ma enerveaza ca nimeni nu-i vede pe ceilalti cand gresec de o mie de ori, ma vad pe mine in schimb cand gresesc odata. Si atunci toata lumea imi sare in cap! Nici treaba de moddie nu pot sa mi-o fac frate ca nu le convine lor cum dau eu avertismente, da ce ar trebui sa-i ridic in slavi  si sa-i rog frumos sa puna next la ficurile lor? 

Vorbeam cu o prietena recent(nu dau nume) si m-a intrebat de ce nu renunt. Oh! Simplu! Sunt eu al naibii si nu le fac calea usoara. (Ca si asa pe ei ii doare undeva de parerea adminelor din cate mi-am dat seama si ele nu pot face nimic.) Atata timp cat sunt moddie am si eu un cuvant de spus pe forumu ala, pot sa dau avertismente la ficuri cand s-a facut saptamana si asa mai departe si pot sa ii enervez un pic, oricat de putin. Sa vada si ei cum e sa suporti zi de zi aceleasi comentarii stupide si aceleasi persoane care-ti freaca nervii. 

Mai nou se ia lumea de mine ca eu sunt singura care spune nu cand vine vorba de accesul userilor la privat. Ete scart! De parca m-ar interesa pe mine, eu mi-am bagat in grup userii pe care i-am vrut de acuma putin ma intereseaza.

Gata! M-am descarcat. Chiar nu mai puteam tine in mine prea mult. Si asa nu ma simt deloc bine in ultimele zile, nu vreau sa ma imbolnavesc mai rau pentru ca ma enervez. De acum am zis ca nu o sa-mi mai pese. O sa-i tratez si eu asa cum ma trateaza ei pe mine: cu sictir, scarba si multa nerusinare.

Slabiciune.

Ma simt slaba, foarte slaba. Credeam ca nu o sa ma mai indragostesc pentru mult timp de acum in colo, dar uite ca nu. Credeam ca o sa-mi placa de acel baiat mai mult timp, dar nu. M-am indragostit din nou. Iac! Nu-mi place sa fiu indragostita, ma simt moale si slaba si e un sentiment ingrozitor! 

De fiecare data cand am fost cu adevarat indragostita a fost oribil. Nu-mi place asa. Imi place sa fiu sigura pe mine, sa fiu hotarata si sa ma impun, nu sa ma las manipulata, de asta nici nu cred ca m-as avanta prea curand intr-o relatie care sa fie bazata cu adevarat pe iubire. Plus ca mi se pare prostesc la varsta mea sa ma indragostesc, adica am doar 14 ani! Cum spunea cineva odata: "Trebuie sa gusti din toate aromele vietii ca sa stii care-ti place cel mai mult".

O sa-mi treaca, eu asa sper. adica o sa-l revad abia in vacanta de Pasti, deci mai e muuult si bine pana atunci si sper sa scap de boala asta. E atat de ingrozitor sa te simti slaba. O sa uit si o sa trec mai departe, pentru ca iubirea nu-i de mine inca.

Cluj.

Azi am avut o preselectie pentru o tabara de muzica care se va tine in Cluj. Am tremurat din toate incheieturile cand m-a ascultat pe mine, nu stiu mi-a fost frica ca nu m-ar fi acceptat. Eu sunt obisnuita sa castig mereu, deci va dati seama ca as fi avut o zi foarte proasta zi daca nu as fi intrat. Dar am intrat si asta conteaza! Siii nu am intart singura am mai convis lume sa vina la preselectie si pam pam pam uite ca a intrat.

Deci... in vancata de Pasti merg la Cluj! Stiu ca nu trebe sa-mi fac iluzii ca pana atunci mai e mult si asa mi-am facut iluzii si acuma ceva timp cand trebuia sa merg la concurs la Satu mare, dar de data asta e mai sigura plecarea.

O sa fie super! Prevad asta, chiar daca eu sunt aa cum sa spun, mai ciudata. Adica nu prea-mi place sa plec de acasa unde am tot ce-mi trebe. Asa ca cine e din Cluj sa spuna ca poate cine stie reusim sa ne intalnim.

September.

Ieri a fost ultima zi de vara, am fost trista si vesela in acelasi timp, nu stiu starea mea e la fel ca vremea, schimbatoare, in ultimele zile m-am simtit foarte rau. Septembrie, e deja prima zi din septembrie. Nu pot sa cred ca mai sunt aproximativ treisprezece zile si incepe scoala. Mi-e dor de colegi, dar nu mi-e dor de grijile pe care le ma in timpul scolii, as vrea ca scoala sa insemne doar prima zi, atunci cand mergi te vezi cu colegii si razi putin cu ei, apoi gata! Incepe din nou vara si poti sa stai iar la soare fara sa ai vreo grija.

A trecut timp atat de repede! Nici nu vreau sa ma gandesc ca o sa fiu a opta, nu vreau! Ar fi frumos sa ma trezesc maine si sa-mi dau seama ca totul a fost un vis, dar nu va fi asa, realitatea isi face simtita prezenta in fiecare minut.

In schimb imi place toamna, e un anotimp cand nu trebuie sa-mi fac griji ca-mi va fi cald sau frig sau ca trebuie sa ma imbrac gros. Un hanorac peste un tricou cu maneca scurta ajunge, iar adidasii sunt mai mult ca bine veniti la fel ca si blugii lungi si pantofii mei favoriti cu toc. Primavara e anotimpul meu favorit, poate de asta imi place toamna, pentru ca se aseamana intr-un fel ca vreme.

Lucky.

Deci pot sa spun ca sunt foarte norocoasa!

Astazi a fost prima zi de tabara. Si eu nu aveam pretentii la instrument, spuneam ca as vrea chitara, dar ma multumeam si cu altceva, in timp ce Andrei si Claudia vroiau amandoi chitara. Am mers sa ne luam ecusoanele(defapt eu le-am luat pentru toti trei) si ghiciti ce, eu am nimerit la chitara in timp ce ei nu. Si mi-au zis ca am un noroc chior cum n-au mai vazut pana atunci.

Plus ca au mai fost si alte ocazii cand mi s-a aratat cat noroc pot sa am! Mi s-a spus odata ca in viata poti sa fii cel mai mare geniu, dar daca nu ai un pic de noroc degeaba ai minte. Era un text scris de Ion Luca Caragiale "Norocul si Mintea" in care erau personificate aceste doua insusiri, iar autorul a demonstrat ca fara noroc degeaba ai minte si pot sa spun ca are dreptate.

Like a butterfly I want to live.

Mai sunt patru zile de vara, doar atat. Inainte mi-as fi dorit ca vara sa dureze la nesfarsit si eu sa ma bucur de ea. Acum totul mi se pare monoton, nu-mi mai trebuie vara, nu-mi mai trebuie internet, nu mai vreau sa stau pana la doisprezece noaptea treaza. Vreau as fie toamna! Sa fie toamna si eu sa merg la scoala, sa-mi umplu timpul cu invatatul si sa uit ca a fost vara. Vreau sa visez iar la vacanta, dar vreau ca atunci cand vine sa ma bucur de ea.

Mi-ar fi placut sa fiu un fluture, ei nu au nicio grija, traiesc doar o zi si o traiesc din plin, n-au timp de regrete, n-au timp sa se razgandeasca, totul e un impuls, un frumos impuls pentru a trai.

Stiu ca in iarna am citit un text in care personajul isi pierdea timpul jucandu-se pe calculator, el spunea ca si-ar dori ca realitatea sa fie ca un joc, unde sa existe butonul save, iar atunci cand faci o greseala sa te intorci de unde ai salvat. Asa si eu mi-as dori sa existe comanda asta si sa derulez tot ce s-a intamplat vara asta si sa sterg totul cu un burete, sa am ocazia sa imi fac o viata diferita.

Dar toate sunt doar vise, niste vise care niciodata nu se vor implini.

Pentru mine.

"When you`re loking to the sky, remember, butterflies live just one day."

M-am tot gandit la ce s-a intamplat in jurul meu si am ajuns la o concluzie, mi-am pierdut timpul incercand sa fug de viata reala. M-am legat prea mult de viata mea virtuala si am uitat ca totul e doar o pagina de internet ce poate fi stearsa cu usurinta. Mi-as fi dorit sa nu fi cautat niciodata mai multe informatii despre o carte, sa nu fi dat niciodata de forumul Td si asa nu as fi ajuns sa imi petrec atat de mult timp pe net, dar nu regret timpul petrecut pe acel forum, mi-am facut prieteni si am fost toti ca o familie ceva mai mare, pot sa spun ca a fost singurul forum  pe care m-am simtit cu adevarat bine.

Acum imi dau si eu seama ca nimeni si nimic nu merita sa te atasezi atat demult incat sa te doara cand se termina totul. Trebuie sa treci prin multe ca sa-ti dai seama ca prietenii tai nu sunt defapt ai tai, ci sunt niste simple persoane care ajung in viata ta la fel de repede cum pleaca. Mi-am dat seama ca trebuie sa traiesc fiecare zi si sa ma distrez pentru ca nu se stie cand o sa se termine totul.

Acum abia astept sa inceapa scoala. Vreau sa fie 13 septembrie si sa-mi vad colegii si sa le spun ca mi-au lipsit. Vreau sa dau anul asta tot ce e mai bun din mine si sa reusesc sa fac ce mi-am propus de mica, sa le demonstrez celorlalti ca eu nu traiesc in umbra nimanui, si ca nu am nevoie de nimeni si nimic ca sa fiu cea mai buna.

O sa las in urma tot ce inseamna forumuri si prietenii virtuale si o sa ma axez mai mult pe prieteniile reale. O sa continui sa scriu la ficurile mele si o sa incerc sa le fac cat mai bune, si nu ca sa le arat cuiva, o sa le scriu pentru mine, pentru ca viata asta e prea scurta ca sa nu fac ceva si pentru mine. Am petrecut atata timp incercand sa ii multumesc pe cei din jur incat am uitat sa fac ceea ce-mi place, am uitat sa scriu din placere, am uitat sa cant pentru ca asa vreau eu, devenise totul monoton si faceam totul pentru ca asa vroiau cei din jurul meu, dar am si eu o limita, si tocmai am descoperit-o.

So cute.

Am zis de ieri ca fac un post despre cum a fost la nunta verisoarei mele, dar mi-a fost cam lene.

Deci, la inceput nu trebuia sa mergem la biserica, dar pana la urma am mers si eu am stat mai mult pe afara decat in biserica, era foarte cald si nu puteai sa stai acolo.

Apoi am mers la sala, era foarte frumos aranjata, cu verde si mov(tata se asorta cu sala, ca era imbracat cu o camasa mov, defapt marea majoritate a barbatilor de acolo erau imbracati in mov, habar n-am de ce). La inceput nu prea am dansat, eram pe tocuri si va dati seama ca nu prea puteam sa dansez, dar dupa ce m-am schimbat in sandalutele mele cu talpa joasa am dansat de ma facut bataturi in talpa.

Ce pot sa spun m-am distrat foarte tare, pacat ca eu eram intre varste, adica nu eram nici copil, da nici cat ailalti nu eram, asa ca a fost mai dificil sa ma integrez ca sa spun asa.

In poza de al inceputul postului sunt eu si ea. Ce pot sa spun, mi-a placut foarte tare rochia ei, si ii doresc sa fie cat mai fericita.

P.S: Azi mi-am taiat unghiile :(( Tin doliu pentru ele si le-am facut negre. ;))

O papusa pe ate.

Tocmai mi-am dat seama cat de evidente erau unele lucruri, iar eu pur si simplu nu mi-am dat seama pana nu mi-a spus mama. Si cand ma gandeam ca totul e o "fericita" conincidenta. Da de unde! Mi-as fi dorit sa nu ma fi inselat, dar nu se poate.

Lumea cand isi formeaza o parere nu si-o mai schimba.

Am vazut ca profesorii stiu ce clasa sa aleaga ca sa obtina "puncte" in plus. Mi-am dat seama ca toti aleg clasa noastra pentru ca sunt eu acolo, nu vreau sa par importanta, dar asta e adevarul, si mama nu e singura care a observat asta. Multi profesori ne-au luat clasa pentru ca ei stiu ca eu sunt dispusa sa merg la orice concurs si eu ei sanse sa castige "puncte".

Acum stiu de ce toata lumea ma tine in puf in scoala aia! Toti sunt profitori! Ei stiu ca daca eu reusesc sa imi mentin media 10 si o sa fiu prima pe judet o sa el aduc lor faima, scolii in mod special. Sincer, acum ca am aflat ma simt putin dezamagita si...

Ma simt folosita!

Parca as fi o papusa de aia de la teatru care e controlata cu ajutorul atelor.

Doar o luna.

Abia azi m-am trezit. Mai este o luna pana incepe scoala!

Cand s-a terminat saream intr-un picior de bucurie ca o sa am timp de scris, de citit, ca nu o sa-mi vad colegii 3 luni minunate, dar acum imi vine sa urlu ca n-am ce face.

Mi-am petrecut vara ori plecata ori in fata calculatorului pe net. Mi-e dor de vara trecuta cand stateam in mall cu Anca si barfeam pe toata lumea. Mi-e dor sa mananc mancare proasta de la fast-food si sa rad cu fetele. Si mai am doar o luna ca sa fac asta. O luna care probabil nu o sa fie atat de roz.

O sa merg in tabara de muzica peste doua saptamani(uraa!! T_T). Si pe 13 septembrie merg la scoala. Sincer ma bucur ca incepe scoala, vara asta nu a fost asa cum as fi vrut, lumea a avut chef de cearta, in timpul scolii era mai bine ca lumea nu avea timp ce cearta.

Si azi mai e si 14, peste fix o luna Andreea face 2 ani de cand a murit, nu pot sa cred ca timpul trece atat de repede. Acum 2 ani pe vremea asta eram cu ea plina de viata la nunta si o luna mai tarziu cu o zi inainte sa inceapa scoala ea a plecat fara sa se mai intoarca vreodata.

Bun gata, deja devin trista si nu vreau asta. Vreau sa ma bucur de luna care a mai ramas.

Superstitii.

Am cautat putin pe net despre interpretarea viselor si uitati ce-am gasit:

Moartea ta - teama de a nu putea duce la sfarsit o actiune, teama de a-ti asuma unele actiuni personale, teama de urmpri ale unor decizii, noi oportunitati, noi orizonturi ce pot aparea, nevoia de a renunta la o anumita atitudine ce nu se mai dovedeste a fi eficienta.

Mort - amintiri ale trecutului, aspecte demult incheiate, situatii terminate.

Mi se par destul de bune, sper sa fie si adevarate. Ma rog, nu mereu se indeplinesc chestiile de genu asta, cum ar fi visele, iar eu nu sunt o persoana superstitioasa, dar uneori ma ingrozesc, chiar ma mir cum de nu m-am trezit aseara cand l-am visat.

My last wish.

Aseara am avut un vis tare ciudat pe acre abia azi la pranz mi l-am amintit.

Eram pe moarte si ultima mea dorinta a fost sa fiu lasata la calculator, am spus ceva de genu: "Vreau... la... calculator". Inca sunt ingrozita de felul cum aratam. Si stiu ca am trimis cateva e-mailuri printre care unul Yanei si unul Lecsei si dupa am vrut sa ma spovedesc, iar al final am spus: "Acum pot pleca linistita ca totul e pe maini sigure.", iar la doisprezece noaptea fix am murit, apoi am aparut la inmormantarea mea si am cantat Ave Maria. Cea mai rea chestie era ca eram tanara.

Sunt inca socata dupa un astfel de vis. Oare asa sa-mi fie sfarsitul? N-am visat niciodata la ceva iesit din comun, dar credeam ca atunci cand o sa fie vremea o sa fiu cu o ceasca de geai in mana in fata unui foc si cu fata mea langa mine.

Smile.

Asta as vrea si eu sa fac, sa zambesc si sa spun: "Totul va fi bine nu-ti face griji". Dar nu pot, nu pot. Sunt atatea lucruri in trecutul meu care ma fac sa regret fiecare secunda a existentei mele incat nu mai sunt in stare sa zambesc si sa trec mai departe.

Nu inteleg de ce trebuie sa ma loveasca trecutul acum, nu sunt super fericita, nu prea mai are ce distruge, oare chiar e nevoie sa trec prin toate astea? Nu suport sa vad cum tot ce-am construit pana acum aluneca in gol.

Yana mea.

Da e a mea. Nu-i asa ca-i dulce? M-am gandit acum ceva vreme sa fac un post despre ea, dar pana acuma nu am avut timp sau starea necesara unui astfel de post. Pentru cei care nu o cunosc pe Yana, are 16 ani si e din Constanta, mai mult nu va spun, ca dupa spune ca o vand. Probabil inca se intreaba de ce am vrut poza ei. Hm, asta iti raspunde la intrebare, scumpa?

Nu cred ca am avut o prietena mai buna ca ea. E printre singurele persoane care am intelege si ma asculta, nu se baga ea reped sa ma intrerupa. Intr-o vreme incepusem sa ma indepartez de ea, nu stiu de ce, dar vad ca acum vorbim iar si chiar excesiv de mult, nu ca m-ar deranja.

Poate multi dintre voi nu stiti, dar eu sunt o persoana foarte posesiva, si imi place ca prietenii mei sa fie ai mei si nu ai altcuiva. Da stiu suna ciudat, dar ma atasez atat de tare de unele eprsoane incat mi-e frica sa nu le pierd in favoarea altora.

As fi vrut sa o vad vara asta, din cauza asta am vrut eu la mare, dar nu a fost sa fie. Ea spune ca o sa vina la Iasi cand o sa ia carnetul, dar stiu eu ce o sa fie peste 2 ani? Nu. Dar cred ca pana atunci nici ca am cum sa o vad, si asta ma enerveaza.

Ca sa fiu sincera nici nu stiu cum de am ajuns noi doua prietene cand suntem asa diferite, desi eu spun mereu ca suntem la fel, realitatea e ca suntem ca polul nord si polul sud, poate de asta si suntem prietene.

Si stiti ce? Daca o sa o pierd vreodata ca prietena macar o sa raman cu amintiri frumoase, desi sper sa nu se intample asta.

Mi-e dor...

Imi lipsesc multe lucruri. Dar cel mai mult imi lipseste Lecsa. Nu stiu parca de cand a plecat saptamana trecuta(si apropo nu am putut sa-mi iau la revedere de la ea ca eu eram la Sovata) parca nu mai e totul atat de roz. Bine ca in seara asta se intoarce! Abia astept sa o vad maine intrand si sa vorbesc cu ea, nu stiu parca mi-a lipsit felul in care imi vorbea de fiecare data si felul cum nu ma mai saluta si ma intreba direct ce mai fac.

Imi lipsesc colegii, nu credeam ca o sa spun asta, dar da mi-e dor de zilele cand stateam adunati toti unu pe catedra, unu pe scaun, unu sprijinit de tabla si multi in picioare si vorbeam ca nu ne convine cutare lucru si cutare chestie.

Mi-e dor de zilele cand totul era bine si nimeni nu se certa, cand toti eram uniti si eram prieteni, dar zilele alea sau dus si la fel si o parte din mine...

Mi-e frica.

Mi-e frica. Ma inspaimanta gandul ca totul s-ar putea sfarsi intr-o fractiune de secunda. Nopatea e cel mai mare dusman al meu. De ce? Pentru ca e un timp de asteptare, asteptarea urmataorei zile.

Nu am tem de multe lucruri, dar simplul gand ca as putea ramane singura, ca as putea pierde totul ma face sa tremur si sa nu-mi mai doresc sa traiesc ca sa se implineasca toate astea. Uneori vreau din rasputeri sa inchid ochii intr-o noapte, iar a doua zi sa fiu intr-un loc indepartat departe de acest pamant.

Vad atatea lucruri care se intampla in jurul meu, nici eu nu mai stiu ce sa cred, ce sa sper. As vrea sa traiesc, dar la ce-mi foloseste asta daca raman singura?

Nu mi-e frica pentru mine. Mi-e frica de moartea celor pe care-i iubesc.

Nici nu stiu ce se intampla cu mine, de ce ma tem asa de tare. Parca nu as mai fi eu in ultima vreme, mintea imi sta doar al asta. Stiu ca toti murim intr-o zi, dar vreau sa fie final de linie pentru mine inainte sa-i vad pe ceilalti plecand de langa mine.

Stiu ca pare ceva prostesc, dar aseara asa gandeam, asa gandesc si acum. Nu cred ca o sa scap vreodata de frica asta.

Home sweet home.

M-am intors acasa ieri seara, dar am zis azi sa fac postul ca sa pun si poze pentru ca nu le aveam descarcate.

Luni dimineata am plecat al 4, imi cadeau ochii in gura de somn. Dar mi-am revenit, am baut un litru de pepsi si eram cu gura pana la urechi intr-o ora. Nu era om mai fericit ca mine. Am ras de ma stans pana ce am ajuns la Praid, unde am intrat in mina si chiara fost frumos, adica nu a fost mirosul ala urat care era in mina la Cacica, era un aer tare placut. aveau si inetrnet aia in mine, si prize, aveau chiar si ora de gimnastica, o si un restaurant. da stiu parca sunt un copil mic. In Sovata ne-am cazat intr-un camping numit Stana de vale. Si in ziua asta cred ca am mers vreo 10 km pe jos.

Marti am mers la strand la Lacul Ursu. Am facut insolatie ca am stat cam mult la soare, si m-am bronzat un pic, de mine nu prea se prinde soarele, ce sa-i faci. In restul zilei m-am plimbat, am mers cred ca peste tot in imprejurimi. Am avzut si un sarpe care manca o broasca.

Miercuri am plecat si ma venit acasa. Am trecut prin Borsec, nu e cine stie ce acolo, cam urat. Si acum sa va pun pozele.