M-am mutat pe:
http://valsulfluturilor.blogspot.com/

Îmi lipseşte ...

Simt că-mi lipsesc atâtea lucruri şi totuşi nu ştiu ce.

Am o stare de-mi vine să plâng din nimicuri. Până şi cel mai mic şi mai neînsemnat lucru mă face să plâng, în mare parte pentru că am impresia că toţi mă dau deoparte. Nu-mi place când mi se acordă foarte multă atenţie, dar nici să mă simt ca şi cum nimeni nu ar avea nevoie de mine, că nu mai exist pentru prieteni. E un sentiment ciudat şi foarte deranjant. Când îi văd pe toţi cum vobesc şi cât sunt de apropiaţi îmi vine să mă dau mulţi paşi înapoi şi să regret că eu nu am cu cine să vorbesc fără să ma simt în plus.

E ciudat, dar aşa mă simt în ultima vreme. Ştiu că probabil e doar o impresie, dar e una care îmi afectează realitatea.

Inca un an.

A mai trecut un an si eu inca nu pot sa cred. Mi se pare doar mie sau timpul se joaca cu mintile noastre? Totul se intampla atat de repede. Nu ai timp sa gandesti prea mult, instinctele iti dicteaza viata. Uneori e bine asa, dar alteori regret ca n-am avut mai mult timp de gandire. Pe lumea asta exista de toate din belsug, mai putin timp, iar din cauza asta nimeni n-are tot ce-si doreste.

Acum, la inceput de an, vreau ca 2011 sa fie un an vesel si plin de succes pentru toti, nu doar pentru mine.

La multi ani!

Doua mii zece si prietenii.

Mai e putin si se termina anul. Ce-am realizat eu anul acesta? Nu chiar foarte multe, dar sunt mandra de ceva. Am prieteni care tin la mine si la care tin! Dupa mult mult timp m-am atasat si eu de niste persoane destul de mult si acum invat sa le cunosc. Nu-mi lipseste vremea cand stateam inchisa in mine si nu aveam cui sa-i spune ce simt. E asa de bine sa ai prieteni si sa te simti aaa nu iubita... hm apreciata, da asta e cuvantul!

Sa fac lista de prieteni pe 2010. Sunt prietenii mei si nu-mi pasa ce spun altii despre ei. Nu am o ordine pentru ei. Daca i-as pune intr-o ordine probabil as pune si cate trei patru persoane pe un loc.

Sa vedem: Yana, Marina, Ana, Alecs, Cami, Didu`, Silvia, Crina, Lecsa, Anca, Bubu.

Am batut recordu, nu stiu care record, dar l-am batut, am unsprezece prieteni anul acesta, sigur mai multi ca anul trecut.

Craciun fericit!

Da, e Craciunul. Eu una iubesc sarbatoarea asta. Va urez un Craciun fericit! Sper ca ati primit tot ce ati vrut de la mosu`, pentru ca oricat de mari am fie toti avem o dorinta cat de mica de Craciun. Sarbatori fericite!

Hello December!

Stiu, tarziu vine acest post, dar asta-i viata.

Ma simt bine. Totul e mai roz decat ma asteptam. Decembrie, desi e cea mai urata luna a anului ca vreme, e cea mai buna pentru sanatatea mea. Stau in casa, in fata unui monitor, cu o cana de ceai fierbinte si discut cu prietenii. Asta inseamna decembrie. Vreau ca luna asta sa fie superba! Si o sa am eu grija sa fie asa.

O sa ma bucur de vacanta, chiar daca afara e frig, chiar daca lumea s-ar impotrivi! O sa fiu mai fericita ca niciodata! O viata am si pe aia vreau sa o traiesc!

Pe scurt: Imi iubesc viata asa cum e!

La multi ani Romania!

La multi ani Romania!

Sunt mandra ca sunt romanca! Si ca azi am zi libera de la scoala. E bine sa mai iau si eu o pauza de la invatat.

Azi e 1 decembrie! Ma intreb oare pe unde o sa umble armata azi, oricum nu ma duc, e prea frig afara.  E deja decembrie, acus se mai duce un an, cat de trist! Azi sunt 92 de ani de la unire! Cat de tare!

Desteapta-te, Romane


Nu m-am putut abtine sa nu pun imnul ;x

Azi citesc.

E urat cand auzi ca cei de varsta mea spun ca cititul e pentru tocilari. Mi se pare o prostie sa spui ca tu nu ai nevoie sa citesti. Nu-mi place ca vad la toate operele literare facute cate un rezumat pe net ca elevul lenes sa-si poata lua de acolo tema. Recunosc ca si eu mi-am luat de multe ori de pe net, dar ori nu aveam timp, ori deja citisem si nu aveam chef sa scriu singurica. Sunt carti care merita citite.

Aud de fiecare data cand merg cu o carte la scoala si stau in pauza si citesc replici de genul: "Aa eu nici in doi ani nu termin o carte de asta!" Macar au incercat? E o prostie sa spui asa ceva. O carte care-ti place o poti termina si in doua zile sau chiar mai repede daca ai timp.

Sunt atatea carti frumoase, si lumea prefera filmele facute dupa ele. Alo! Pe ce planeta traiesc oare oamenii astea? Cartea e cu mult mai buna ca filmul. E deranjant cand aud: "Pai eu astept filmul, de ce sa ma complic sa citesc cand pot sa stau cu niste floricele si sa ma holbez la un ecran mare?" Da de ce ti-a dat Dumnezeu minte? Ca sa o irosesti stand in fata unui ecran? Poti manca o punga de floricele si in timp ce citesti.

Snow.

A venit deja iarna la noi in Iasi. Afara ninge de dimineata si eu azi a trebuit sa ies din casa! A fost un adevarat cosmar pentru mine. Eu urasc iarna. Adica da e dragut asa sa ninga, e un peisaj frumos, dar cand vine vorba sa o simt pe piele imi vine sa tip! E deranjant. E frig si trebuie sa te infofolesti in haine. Ce rost mai are sa te imbraci frumos daca afara ninge si tu trebuie sa ai o geaca, niste cizme si un fular si manusi ca sa nu-ti fie frig?

Nu pot sa mai port pantofi cu toc, cizmele cu toc sunt enervante pentru ca te duci in cap.  E un peisaj asa frumos, pacat ca nu poti sa te bucuri de el. Un singur e frumos iarna inafara de peisaj, caldura din casa, vai e prea frumos sa stai in casa la caldura, de perferat langa suba la bunica.

Music is everywhere.

Mi-am dat seama cat de dependenta sunt de muzica. Peste tot unde merg trebuie sa am muzica cu mine. Daca nu-mi merge mp4, telefonul, casetofonul, cdplayerul, ma apuc pur si simplu si cant eu. Ma trezesc uneori in ore(mai ales in ora de mate) si cant, pur si simplu imi vine sa cant.

Deobicei cand descopar o noua melodie o ascul la nesfarsit pana gasesc alta care sa-mi placa. Spre exmplu acum ascult pe repeat Sadness and Sorrow de la Naruto, si mi-am cautat si partitura ca sa o invat la pian.

Pentru fiecare moment din zi exista o alta melodie. Dimineata ascult la maxim melodiile pe care le da pe Utv, Kisstv sau MTV, la scoala am muzica din mp4, iar acasa ce mai am prin calculator, chiar si cand citesc trebuie sa am muzica. Cand merg pe strada am mereu castile in urechi. Daca plec si-mi uit castile acasa ma intorc chiar daca sunt in intarziere.

Muzica e peste tot, muzica e totul.

Abandon.

Am cam abandonat blogul in ultima vreme, dar mi-am cam pierdut cheful de a posta, nu stiu, cred ca timpul e de vina. Cand vad cate am de facut pentru a doua zi imi vine sa ma urc pe pereti.

Am impresia ca in ultimul timp o cam fac pe victima, nu-mi place, dar am momente cand chiar nu pot sa ma abtin. simt ca toata lumea impotriva mea. De ce? Nici eu nu stiu.

Acum a inceput sezonul testelor si tezelor. Saptamana asta am prima teza si am avut prima simulare la romana(simularea simularii cum zic eu), acus o sa mai am si altele, pana si teza o sa fie o simulare a simularii, e obositor sa trec prin acelasi timp de subiecte iar si iar. Vreau sa fie vara si totul sa se fi terminat.

Obisnuinta?

Mi-am facut un forum nou! Bine inca e in lucru da mi-am facut forum iar!

Acum stau si ma intreb. De ce l-am facut? Pentru ca m-am obisnuit ca mereu sa ma un forum al meu unde sa nu-mi poata nimeni spune ce sa fac, cand sa fac si unde sa fac? Probabil. Mereu mi-a placut sa fiu prorpia mea stapana.

Oricum sunt fericita, si presimt ca forumului asta o sa-i mearga mai bine decat ultimului meu forum, o sa am eu grija de asta. Vreau sa dureze muult muult timp si sa reusesc sa adun mai mult useri si tra la la.

Mi-e dor de zilele cand stateam pe TD pana tarziu si vorbeam cu totii pe chat, ce as vrea ca zilelele alea sa revina, pe atunci era chiar distractiv sa intrii pe forumuri, acum parca distractia a cam pierit, e doar o obisnuinta...

Apropouri.

In ultima vreme lumea cam bate apropouri. M-am cam saturat de chestia asta, am zis ca o sa fac iar bum-bum si de data asta nu ma mai abtin deloc. Mi s-a acrit sa vad persoanele astea false care nu stiu decata sa bage strambe si sa spuna prostii! Frate macar daca zici ceva zi un lucru destept, nu mai bate apropouri despre cineva care isi face treaba cum trebuie.

O sa bat eu in curand niste apropouri pe care sa le priceapa toata lumea daca lucrurile nu se imbunatatesc pe taramul crizatilor. Eu nu sunt genul de persoana care sa taca prea mult timp.

Da si acum m-am linistit putin, oricum planul meu merge mai departe. Daca lucrurile nu revin la normal o sa scriu un roman intreg si o sa ma tina minte tot poporul pentru cat de enervanta pot fi. Oamenii astea care nu stiu decat sa bata apropouri in lumea virtuala sunt zuzu zuzu dupa parerea mea, se prea leaga de lume si vor sa faca totu bine da fac totu al naibii de prost.

Happy Halloween!

Nu pot sa cred ca deja e Halloweenul! Peste tot sunt numai cranii, bostanei si alte chestii infricosatoare.

Mare lucru n-am facut, dar e dragut sa stii ca e Haloween. Nu e o sarbatoare prea "sarbatorita" la noi in Romania. Stiu ca vroiau colegii as facem vineri o petrecere, dar sigur nu ne-ar fi lasat. Ei macar acum pot sa stau in fata calculatorului cu o punga mare de chipsuri cu branza(care miros a sosete nespalate dupa cum spune mama), cu suc si floricele, si sa ma uit la un film horror. Asa pot sa spun si eu ca n-a trecut Halloweenul fara sa fac si eu ceva.

Halloween fericit! 

Dependenta.

Internetul e ceva de care nu ma pot lipsi niciodata. Pot sa nu-mi vad capul de treaba, sa ma simt oribil, sau sa am orice alta stare care sa nu-mi permita sa fac prea multe si cinci minute tot deschid calculatorul ca sa intru pe diferite siteuri unde am eu treaba.

Mi-am facut mai nou cont de facebook. De ce? Pai nu stiu nici eu. Am vazut ca foarte multa are si am zis sa vad si eu cu ce se mananca facebookul asta. Parca vad ca o sa-l abandonez asa cum am facut cu Twitterul si cu Hi5-ul. Dar acum imi place, intru zilnic ca sa vad cine ce a mai scris si sa-mi hranesc animalutul.

Am si cont pe missbimbo pe care intru zilnic, alta pierdere de timp, dar imi place, cel putin asa cred.

Am cont pe forumuri, pe multe forumuri, dar activez pe foarte putine. Ca veni vorba de forumuri, trebuie sa subliniez ceva ce stiam ca o sa se intample, mi-am lasat ultimul forum in plata Domnului, mi-a spus Rux ca asa o sa fie, ma bucur doar ca a fost un forum mai mare si am putut sa-mi fac prieteni mai multi pe el.

Am cont pe Youtube, pe Trilulilu, pe ce ore n-am cont? 

Uite cum imi pierd eu timpul. Sa nu mai spun ca messul e ceva fara de care nu pot trai, e simplu sa intru pe mess si sa vorbesc cu cineva fara sa-l vad si fara sa ma simt nu stiu cum ca trebuie sa-i zic acel lucru.

Deci petrec cel putin 3 ore in fata calculatorului.

P.S. Imaginea asta e prea tare! Am ras cu lacrimi cand am vazut-o, dar din nefericire reflecta un adevar pe care uneori nu vrem sa-l acceptam.

Letters.

Am inceput prin septembrie sa vorbesc cu cateva fete prin scrisori. Sincer imi place foarte mult, dar e o mica problema, timpul, n-am mult sii trebuie sa incerc sa scriu prin pauze scrisorile.

Ma rog, nu asta e important. Imi place ca prin scrisorile astea mi-am dat seama ca oricat ai vorbi cu o persoana pe net nu se compara cu vorbitul prin scrisori si iti dai seama de multe chestii prin scrisori. Scrisul spre exemplu e o chestie destul de importanta, iti dai seama de personalitatea celui care scrie scrisoarea si de situatia in care se afla cand a scris-o, in unele cazuri merge, in altele nu, acum depinde de situatie. Si mai e si faptul ca prin scrisori parca vorbesti mai deschis. 

Si chestia cea mai importanta: Scrisorile le poti pastra, in timp ce convorbirile pe mess se pierd pentru ca nicio memorie de calculator nu o sa te tina o viata.

Pana acum am primit scrisori de la: Crina, Silvia, Yana sii Lecsa. Fiecare are un scris diferit, are un mod diferit de a gandi si de asta sunt atat de speciale. 

Daca mai vrea cineva sa corespondeze cu mine stie unde ma gaseste.

Mai buna ca prima?

Nu stiu cati dintre voi stiti, dar mai nou a aparut o carte intitulata Dracula, mortul viu, la inceput nu stiam ca are vreo legatura cu cartea pe care eu o ador inca din copilarie Dracula scrisa de Bram Stoker. Se apare ca aceasta carte este scrisa de stra-stranepotul lui Stoker, Dacre si un anume Ian, de care nu prea m-am interesat, sincer cand am vazut cartea pe rafturile dintr-o librarie am zis ca trebuie sa fie o porcarie scrisa de un autor care incearca sa copieze stilul lui Stoker. Uite ca nu a fost chiar cum ma asteptam eu, aceasta porcarie, cum am numit-o eu dupa ce am etichetat-o cu duritate pentru ca eram revoltata ca cineva incerca sa-l copieze pe autorul meu preferat, este scrisa cu ajutorul unor insemnari facute de Bram Stoker si lasate in arhiva familiei.

N-am citit cartea, dar coperta si desrierea m-au facut destul de curioasa. As vrea sa o citesc ca sa pot sa fac o comparatie intre ea si favorita mea, probabil o sa mi-o fac cadou de ziua colegei mele, sau o sa o vreau de Mos Neculai care apropo e pe 6 noiembrie deci mai am ceva de asteptat.

Uitati ce spune USD Today despre aceasta carte:

"Dracula, mortul viu păstreză chintesenţa şi splendoarea gotică a romanului lui Bram Stoker. O continuare care a meritat să fie aşteptată 112 ani."

Eu una sper sa se apropie macar cu 30% cartea de afirmatia facuta de cei de la USA Today.

N-a existat.

Mi-am dat seama ca fericirea n-a existat niciodata cu adevarat, e doar o umbra a ceea ce credem noi ca este fericirea ce provoaca o stare euforica pe moment si care atunci cand dispare te intristezi brusc si nu stii de ce. E ca un drog care atunci cand isi pierde efectul il tanjesti din ce in ce mai mult, sincer eu ma declar dependenta de starea asta euforica pe care o am uneori, pentru ca atunci cand nu o am ma simt distrusa si parca toata lumea mi-ar fi cazut in cap. Vad totul de parca toti au ceva cu mine si nimeni nu tine la mine, desi asta e o afirmatie foarte falsa, exista persoane care au demonstrat ca tin la mine.

In ultima vreme mi-am dat seama cat de mult am nevoie sa fiu incurajata, sa ma simt apreciata, orice gest marunt in ultima vreme inseamna extrem de mult. Inainte nu eram asa. Inainte aveam nevoie de lucruri marete, dar acum si lucrurile mici pot aduce un zambet.

Tristete.

In ultima vreme ma simt ca si cum as fi foarte vinovata de ceva. Si cred ca stiu si de ce. Constiinta mea imi reproseaza ca m-am lasat pe tanjeala, ca nu mai invat ca alta data si ca la sport risc sa iau un 7 si sa nu-mi mai vad visul cu ochii, asta ma face sa ma simt ca naiba, imi distruge tot cheful si-mi vine sa plang la fiecare cinci minute. Ma simt groaznic! Si nici nu stiu ce sa fac ca sa uit. Probabil toti mi-ar spune ca sunt fraiera ca nu merita! Dar mi-am distrus viata sociala 3 ani de zile ca sa ma mentin cu media 10 si degeaba! daca-mi pune 7 la sport imi distrug toata media! Am vorbit cu mama desper asta si mi-a raspuns foarte sec, mi-a spus ca ei nu-i pasa! Si mi-e ciuda! Am facut toate astea ca sa-i demonstrez ei ca pot si eu sa fiu la fel de buna cum a fost ea si degeaba.

Stiu ca nu ar trebui sa ma consum atat, ca in viata mai ei si note mici, dar m-am chinuit atat, am invatat pana n-am mai putut si degeaba, daca-mi pune 7 toata munca mea se duce pe apa sambetei. Pur si simplu nu suport gandul asta. Cei din jurul meu nu fac decat sa-mi spuna ca ma concum degeaba, ca notele nu sunt totul, dar epntru mine sunt. Am stat ani buni si m-am uitat cum toata lumea ii lauda pe altii si niciodata pe mine, cand as fi putut si eu sa ma remarc cu ceva se intampla asta. De ce nu ne da sa invatam la sport? Asta pot sa fac! 

Am facut postul pentru ca simteam nevoia sa ma descarc, pur si simplu s-au adunat faorte mulet in mine in ultima vreme si nu am cu cine sa vorbesc. Yana invata dupa-amiaza, Lecsa la fel, Ioana e la camin si acolo nu au voie sa iasa si chiar n-am cu cine sa vorbesc! Imi lipseste foarte mult vara, imi lipsesc foarte mult prietenii mei!

Nothing to say.

In ultima vreme observ cat de putin valoreaza cuvantul meu in fata celorlalti. Ma simt foarte dezapreciata, nu ca am fost vreodata super apreciata, dar niciodata nu m-am simtit atat de mica in fata celorlalti. Mereu aveam ceva de spus in orice, acum mi-e mult mai comod sa tac si sa-mi vad de viata mea. M-am saturat sa fiu ignorata sau sa mi se spuna: "Da ce stii tu?". Uite ca eu stiu, poate uneori stiu mai bine ca altii, dar totusi daca eu spun ceva nu sunt luata in seama.

Viata mea a ajuns sa fie banala. Nu mai am timp de distractie, nu mai am timp pentru mine aproape deloc. Vin de la scoala obosita si nu vad decat patul uneori, dar trebuie sa invat si sa imi fac temele, uneori urasc viata de elev, e epuizanta. Programul meu de luni pana vineri e asa: scoala - teme - invata- intenet(foarte putin) - somn, sambata e asa: cex - teme - invatat - citit - calculator -somn, iar duminica: somn - invata -calculator - liturghie -somn. E prea multa rutina si prea multa oboseala. Vreau si eu sa ies intr-o zi in oras cu fetele, asa ca in vara, dar nu am timp! Putinul timp care-l am pentru mine il petrec dormind! Este o vorba care spune ca jumate din viata o dormi, pai cum sa nu o dormi daca restul vietii o petreci intr-o oboseala continua?